Art. 506. Invoiala parintilor

Cu incuviintarea instantei de tutela parintii se pot intelege cu privire la exercitarea autoritatii parintesti sau cu privire la luarea unei masuri de protectie a copilului, daca este respectat interesul superior al acestuia. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.

Consfințire acord de mediere. Exercitarea autorității părintești după divorț de către un singur părinte. Cu privire la situaţia minorului după desfacerea căsătoriei instanţa arată că, potrivit dispoziţiilor Codului civil privind efectele divorţului cu privire la raporturile dintre părinţi şi copiii lor minori, respectiv art. 396 C.civ. şi următoarele, instanţa de tutelă hotărăşte, odată cu pronunţarea divorţului, asupra raporturilor dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori, ţinând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum şi, dacă este cazul, de învoiala părinţilor – raporturi care se referă, printre altele, la exercitarea autorităţii părinteşti şi la locuinţa copilului ulterior desfacerii căsătoriei.

De asemeni, instanţa are în vedere şi dispozitiile art. 2 alin. 1, art. 3 şi art. 6 lit. a din Legea nr. 272/2004, potrivit cărora orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în domeniul respectării şi promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate interesului superior al copilului. Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile si deciziile care privesc copiii şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

Dezvoltând acest principiu, art. 263 C.civ. dispune că orice măsură privitoare la copii, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.

Din dispoziţiile legale precitate rezultă că situaţia copilului minor după desfacerea căsătoriei dintre părinţii săi nu constituie o chestiune de care aceştia pot dispune fără un control judiciar aplicat în concret, astfel că instanţa nu poate valida înţelegerea părţilor în modalitatea arătată în actul de mediere fără să verifice dacă această înţelegere respectă interesul minorului.

Raportat la autoritatea părintească instanţa reţine că, potrivit art. 397 C.civ., regula este că aceasta revine în comun ambilor părinţi şi numai pentru motive întemeiate se poate dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi, cu respectarea prevederilor art. 398 C.civ.

Conform art. 483 C. civ., autoritatea părintească reprezintă ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi, iar potrivit art. 487 C. civ., părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acesteia potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului.

Totodată, faţă de specificul pricinii de faţă, trebuie avut în vedere şi art. 506 C.civ., conform căruia „cu încuviinţarea instanţei de tutelă părinţii se pot înţelege cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti sau cu privire la luarea unei măsuri de protecţie a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia”.

În acest sens, trebuie observat că, potrivit înscrisurilor medicale depuse la dosar, minorul a fost diagnosticat cu o serie afecţiuni grave, recomandându-se efectuarea unor evaluări periodice de specialitate.

Dând curs recomandărilor medicale, petenta a solicitat de două ori efectuarea unei evaluări psihologice a minorului , fapt dovedit prin raporturile de evaluare psihologică.

Prin raportul de evaluare psihologică nr. 1/01.10.2013 s-a concluzionat că minorul suferă de întârziere moderată neuropsihomotorie şi întârziere de limbaj receptiv şi expresiv pe fondul unei condiţii medicale. S-a recomandat cu această ocazie „observarea comportamentelor legate de ariile senzoriale, includerea în programul de Kinetoterapie, Terapie ocupaţională şi Terapie de stimulare a limbajului, realizarea unui program de intervenţie bazat pe instrumente de învăţare pentru dezvoltarea praziilor şi abilităţilor motrice fine; introducerea PECS ca sistem de învăţare a cererilor şi stimularea cu ajutorul emisiei de sunete şi a tehnicilor bazate pe comportamentul verbal”.
De asemenea, s-a recomandat reevaluarea copilului la 6 luni – petenta conformându-se acestei recomandări, potrivit raportului de evaluare psihologică întocmit ulterior, la data de 17.01.2014, în care se arată că minorul suferă de anumite disfuncţii senzoriale şi motorii, fiind încadrat în sfera persoanelor cu tulburări de spectru autist.
Potrivit adeverinţei nr. /2014, începând cu data de 07.03.2014, minorul a fost inclus în programul Centrului de consiliere şi asistenţă pentru persoanele cu TSA din cadrul Direcţiei Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.

În acest context, instanţa apreciază că trebuie încercat, pe cât posibil, ca minorul să fie ferit de orice efect negativ care ar putea să se producă în urma separării părinţilor săi, pentru a preîntâmpina fragilizarea psihică şi fizică a acestui copil care are, oricum, prin prisma afecţiunilor de care suferă, o slabă autonomie şi o regresie la o vârstă anterioară care se constituie într-un sistem defensiv al copilului faţă de mediul în care trăieşte.

Astfel, deşi în speţă nu s-a făcut dovada faptului că petentul va locui pe teritoriul altui stat, instanţa apreciază că este în interesul minorului părintele care îi cunoaşte cel mai bine nevoile să fie în măsură să ia decizii privind creşterea, îngrijirea şi dezvoltarea sa, fără să depindă de acordul celuilalt părinte.

În acest sens, din ansamblul probelor administrate în cauză reiese că mama copilului prezintă suficiente garanţii materiale şi morale pentru a exercita, în exclusivitate, autoritatea părintească în ceea ce îl priveşte pe fiul său, de creşterea şi îngrijirea căruia s-a ocupat cu responsabilitatea firească pe care o implică rolul de părinte, dar şi cu grija deosebită pe care o reclamă situaţia specială a copilului său.

Totodată, instanţa apreciază că părţile au conştientizat că interes interesul copilului lor este prioritar, în cauză neexistând niciun indiciu al voinţei petentei de a-l îndepărta pe tată din viaţa minorului.

Conchizând, faţă de textele legale evocate şi apreciind că interesul superior al minorului a fost respectat, instanţa va consfinţi învoiala părţilor cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti, care va reveni, în exclusivitate mamei – tatăl păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia, potrivit art. 398 alin. 2 C.civ. [Judecătoria Ploiești, Sentința civilă nr. 9486/2014,portal.just.ro]