(1) Prescriptia extinctiva este reglementata prin lege.
(2) Este interzisa orice clauza prin care fie direct, fie indirect o actiune ar fi declarata imprescriptibila, desi, potrivit legii, aceasta este prescriptibila, sau invers, o actiune declarata de lege imprescriptibila ar fi considerata prescriptibila.
(3) Cu toate acestea, in limitele si conditiile prevazute de lege, partile care au capacitatea deplina de exercitiu pot, prin acord expres, sa modifice durata termenelor de prescriptie sau sa modifice cursul prescriptiei prin fixarea inceputului acesteia ori prin modificarea cauzelor legale de suspendare ori de intrerupere a acesteia, dupa caz.
(4) Termenele de prescriptie pot fi reduse sau marite, prin acordul expres al partilor, fara insa ca noua durata a acestora sa fie mai mica de un an si nici mai mare de 10 ani, cu exceptia termenelor de prescriptie de 10 ani ori mai lungi, care pot fi prelungite pana la 20 de ani.
(5) Dispozitiile alin. (3) si (4) nu se aplica in cazul drepturilor la actiune de care partile nu pot sa dispuna si nici actiunilor derivate din contractele de adeziune, de asigurare si cele supuse legislatiei privind protectia consumatorului.
(6) Orice conventie sau clauza contrara dispozitiilor prezentului articol este lovita de nulitate absoluta.
S-ar putea sustine ca legiuitorul, prin notiunea de modificare a cauzelor legale de suspendare, a avut in vedere absolut orice ipoteza posibila, incepand cu adaugarea in conventia partilor a unor noi motive de suspendare ale prescriptiei, continuand cu modificarea conditiilor in care opereaza anumite cauze de suspendare expres reglementate de lege si mergand pana la suprimarea anumitor cauze legale de suspendare ale cursului prescriptiei. In doctrina si practica urmatorilor ani, de asemenea, se vor putea sustine interpretari restrictive ale prezentului text, in sensul ca n-ar putea fi permise, conform acestuia, nici adaugirea de noi motive, nici suprimarea unor motive reglementate de lege, ci doar modificarea conditiilor in care opereaza cauzele legale reglementate in mod expres de lege.
In ceea ce ne priveste, apreciem ca nu se justifica pentru nicio ratiune ultima interpretare restrictiva mentionata, pentru argumentele pe care le vom arata in continuare. In primul rand, textul de lege se refera la modificarea cauzelor legale de suspendare si intrerupere, nefacand distinctii de tipul celor pe care le-ar presupune interpretarea restrictiva. In al doilea rand, credem ca daca ar exista eventualul abuz al unei parti, care ar suprima prin conventia partilor o cauza de suspendare, s-ar putea rezolva prin prisma notiunii de ordine publica in sensul ca, clauza care ar incalca ordinea publica ar putea fi lovita de nulitate absoluta, daca ar presupune incalcarea unui interes de ordine publica. Astfel, o clauza prin care s-ar suprima efectul fortei majore in anumite conditii ar putea fi lovita de nulitate absoluta. Aceasta nu inseamna ca, spre exemplu, partile nu ar putea prevedea o clauza prin care procedura de conciliere sa nu aiba niciun efect asupra termenului de prescriptie. O astfel de clauza contractuala nu va face altceva decat sa avertizeze pe titularul dreptului la actiune asupra modului energic in care trebuie sa actioneze conform contractului si sa nu astepte prea mult. [B. Oglinda, Dreptul afacerilor. Teoria generala. Contractul, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 571-572]