(1) Constituie o universalitate de fapt ansamblul bunurilor care apartin aceleiasi persoane si au o destinatie comuna stabilita prin vointa acesteia sau prin lege.
(2) Bunurile care alcatuiesc universalitatea de fapt pot, impreuna sau separat, sa faca obiectul unor acte sau raporturi juridice distincte.
O universalitate de fapt ia nastere prin reunirea unor bunuri aflate in patrimoniul unei persoane, conform vointei si dupa criteriile alese de aceasta. (…)Sunt unversalitati de fapt cartile reunite intr-o biblioteca, colectiile de arta sau cele numismatice, turmele de animale, fondurile de comert s.a. [E. Chelaru in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 587]