(1) Posesia este exercitarea in fapt a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun de catre persoana care il stapaneste si care se comporta ca un proprietar.
(2) Dispozitiile prezentului titlu se aplica, in mod corespunzator, si in privinta posesorului care se comporta ca un titular al altui drept real, cu exceptia drepturilor reale de garantie.
Caracterele posesiei sunt urmatoarele:
a) posesia se bazeaza pe intentia de a poseda pentru sine (animus rem sibi habendi) – daca lipseste intentia de a poseda pentru sine, posesia nu mai exista, fiind vorba de o detentie precara;
b) posesia se aplica numai drepturilor reale, nu si drepturile de creanta (personale – ea se poate exercita numai asupra unor bunuri individual determinate, corporale, susceptibile de a fi posedate, nu si asupra universalitatilor de bunuri, cum ar fi mostenirea sau fondul de comert;
c) posesia este generatoare de efecte juridice recunoscute si garantate de lege. [A. Gherghe in Noul Cod Civil. Studii si Comentarii, Volumul II, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2013, p. 477]
Pentru existenta posesiei este necesara intrunirea cumulativa a doua elemente: unul material – corpus – si altul psihologic, intentional – animus.
a) Elementul corpus consta in stapanirea materiala a bunului, caracterizata in acte materiale exercitate direct asupra acestuia, cum ar fi: detinerea lucrului, savarsirea de acte de folosinta, culegerea fructelor etc. Elementul corpus se poate materializa si in anumite acte juridice pe care posesorul le incheie cu privire la acel bun. Corpus poate fi exercitat de posesor si prin intermediul altei persoane (detentor precar). Astfel, in cazul in care posesorul inchiriaza un bun sau il da in depozit ori il imprumuta in folosinta (comodat), acesta exercita puterea materiala prin intermediul unui detentor (chirias, depozitar, comodatar), care este obligat, in conditiile prevazute in contract sau in lege, sa restituie acel lucru posesorului. In asemenea cazuri vorbimde exercitarea posesiei „corpore alieno”,
b) Elementul animus reprezinta intentia, vointa posesorului de a stapani bunul pentru sine, de a se comporta ca proprietar sau titular al unui drept real cu privire la lucrul pe care il are in posesie. Se spune ca posesorul are animus domini sau animus sibi habendi ori animus possidendi.
Posesia este o notiune distincta de detentia preacara, pentru ca intr-un asemenea caz, desi detentorul are elementul material (corpus) al posesiei, ii lipseste cel intentional (animus sibi habendi). Detentorul precar nu stapaneste bunul pentru el, ci pentru altul, respectiv pentru posesorul care i l-a incredintat. [A. Gherghe in Noul Cod Civil. Studii si Comentarii, Volumul II, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2013, p. 477-478]
Neîntrunirea vreunuia dintre cele două elemente ale posesiei, corpus şi animus face ca posesia să fie inexistentă. Cu toate acestea, elementul corpus, poate fi exercitat şi prin altul, respectiv prin intermediul unor contracte prin care se transmite folosinţa materială a lucrului, cum ar fi locaţiunea, arendarea, etc. Prin încheierea unor asemenea contracte translative de folosinţă elementul material al posesiei nu se pierde întrucât este exercitat prin altul, respectiv corpore alieno.
În schimb nu poate fi vorba de posesie atunci când nu se exercită niciun act de folosinţă materială asupra imobilului nici personal nici prin altul, întrucât nu există cel puţin elementul corpus. Simpla achitare a impozitului nu poate reprezenta posesie prin ea însăşi, întrucât, deşi ar putea exista elementul animus, cu toate acestea, nu există elementul corpus, mai precis stăpânirea în fapt a bunului. [Tribunalul Arad, Secţia civilă, Decizia civilă nr. 255/23 februarie 2015, portal.just.ro]
Drepturile de creanta nu puteau forma nici sub vechea legislatie si nu pot forma nici sub noul Cod civil, obiectul posesiei, cu o mentiune in privinta titlurilor la purtator, in acest din urma caz posesia exercitandu-se asupra inscrisului (obiect avand consistenta fizica), iar nu asupra dreptului de creanta. [C. Dragusin, Comentariile Codului Civil. Posesia. Uzucapiunea, Editura Hamangiu 2012, p. 17]
Bunurile privite individual, (…) pot forma obiectul posesiei exercitate de terti la conventia de fiducie, intrucat pentru terti fiducia este o realitate juridica de care trebuie sa tina cont, in calitate de participanti la viata juridica, in masura in care sunt indeplinite conditiile de opozabilitate, dar care nu le opune nicio interdictie legala sau de alta natura in privinta posibilitatii exercitarii posesiei ca stare de fapt. [C. Dragusin, Comentariile Codului Civil. Posesia. Uzucapiunea, Editura Hamangiu 2012, p. 13]