Posesia inceteaza prin:
a) transformarea sa in detentie precara;
b) instrainarea bunului;
c) abandonarea bunului mobil sau inscrierea in cartea funciara a declaratiei de renuntare la dreptul de proprietate asupra unui bun imobil;
d) pieirea bunului;
e) trecerea bunului in proprietate publica;
f) inscrierea dreptului de proprietate al comunei, orasului sau municipiului, dupa caz, conform art. 889 alin. (2);
g) deposedare, daca posesorul ramane lipsit de posesia bunului mai mult de un an.
Textul art. 921 alin. (1) lit. g) C. civ. vorbeste de incetarea posesiei numai in ipoteza in care posesorul ramane lipsit de posesiunea bunului mai mult de un an. Credem ca textul trebuie interpretat in sensul de lipsire de elementul corpus al posesiei, si nu de elementul animus.
Intr-un asemenea caz, trebuie facuta distinctia intre intentia de continuare a posesiei si intentia de renuntare la posesie. Dovada continuarii sau, dupa caz, a renuntarii la posesie se face prin exercitarea unei actiuni posesorii, in conditiile legii. Neexercitarea actiunii posesorii in termenul stabilit de lege poate fi interpretata de catre judecator ca un fapt de la care sa prezume renuntarea la posesie. [F. Pavel in Noul Cod Civil. Studii si Comentarii, Volumul II, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2013, pag. 546]