Codebitorii unei obligatii solidare sau indivizibile si fideiusorii pot invoca prescriptia, chiar daca unul dintre debitori a neglijat sa o faca ori a renuntat la ea. Tot astfel o pot face creditorii celui interesat, precum si orice alta persoana interesata.
Prescriptia poate fi opusa numai in prima instanta, prin intampinare sau, in lipsa invocarii, cel mai tarziu la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate.
(1) Prescriptia poate fi opusa numai de cel in folosul caruia curge, personal sau prin reprezentant, si fara a fi tinut sa produca vreun titlu contrar ori sa fi fost de buna-credinta. (2) Organul de jurisdictie competent nu poate aplica […]
Renuntarea isi produce efecte numai in privinta celui care a facut-o. Ea nu poate fi invocata impotriva codebitorilor solidari ori ai unei obligatii indivizibile sau impotriva fideiusorilor.
(1) Dupa renuntare, incepe sa curga o noua prescriptie de acelasi fel. (2) Daca partea indreptatita renunta la beneficiul termenului scurs pana la acea data, sunt aplicabile dispozitiile privind intreruperea prescriptiei prin recunoasterea dreptului.
Cel lipsit de capacitatea de a instraina sau, dupa caz, de a se obliga nu poate renunta la prescriptie. Prin capacitatea de a instraina sau, dupa caz, de a se obliga trebuie sa intelegem altceva decat capacitatea deplina de exercitiu? […]
(1) Renuntarea la prescriptie este expresa sau tacita. (2) Renuntarea tacita trebuie sa fie neindoielnica. Ea poate rezulta numai din manifestari neechivoce.
Nu se poate renunta la prescriptie cat timp nu a inceput sa curga, dar se poate renunta la prescriptia implinita, precum si la beneficiul termenului scurs pentru prescriptia inceputa si neimplinita. Renuntarea la prescriptia inceputa nu este in realitate o […]
(1) Prescriptia nu opereaza de plin drept. (2) Dupa implinirea termenului de prescriptie, cel obligat poate sa refuze executarea prestatiei. (3) Cel care a executat de bunavoie obligatia dupa ce termenul de prescriptie s-a implinit nu are dreptul sa ceara […]
Prescriptia nu impiedica stingerea prin compensatie a creantelor reciproce si nici exercitarea dreptului de retentie, daca dreptul la actiune nu era prescris in momentul in care s-ar fi putut opune compensarea sau dreptul de retentie, dupa caz.